Într-o lume în care minutele par ani și totuși, ziua ar trebui să aibă cel puțin treizeci de ore, o lume în care e mai comod să trăiești în trecut sau viitor, decât să te bucuri de prezent, o lume pe care unii oameni o pictează în culori pastelate, iar ceilalți se concentrează mai mult pe norii încărcați care blochează soarele, ce e fericirea și care e sensul ei?
Poate că fiecare persoană are propria percepție a fericirii, poate că un copil se bucură la fel de mult de o îmbrățișare, ca și un bunic, poate că un adolescent se simte la fel de fericit ca un adult, atunci când este apreciat pentru propriile eforturi și reușite sau poate că fericirea nu are, de fapt, o scală de măsurare, iar cel mai important lucru este să îți dai voie să o simți.
Indiferent de ceea ce ai crezut și ai știut sau nu până acum despre fericire, cert este că, la fel ca și iubirea sau bunătatea, nu necesită căutări. De cele mai multe ori suntem învăluiți de tot ceea ce căutăm în alte persoane și trebuie doar să ne dăm voie ca, din când în când, să ne privim în oglindă. Dacă ți-am stârnit deja interesul, haide să vedem pe ce străzi dansează fericirea și ce puteri ar avea asupra noastră, dacă i-am acorda mai multă încredere.
Parfum de fericire
Uneori, fericirea nu vine cu artificii, ci cu o aromă familiară. E acel parfum care ne oprește din goana zilnică și ne întoarce, preț de o secundă, într-un loc sigur din sufletul nostru. La ce te gândești atunci când savurezi cafeaua sau treci întâmplător pe lângă o cafenea? Ce sentimente îți provoacă mirosul boabelor măcinate și aroma dulce-amăruie? Pe unii îi poartă înapoi în timp, la perioada studenției, când poate a servi cafeaua în oraș era o adevărată artă sau cea mai așteptată pauză. Pe alții îi duce cu gândul la diminețile liniștite petrecute acasă cu familia, la prima întâlnire, prima tură de noapte sau peisajul montan surprins de pe terasa unei cabane.
Totuși, nu doar cafeaua are puteri magice! Uneori, mirosul ploii proaspete e suficient ca să simți cum inima ți se umple de emoții greu de explicat. Mai ții minte cum te jucai sau dansai prin ploaie în copilărie? Cum fiecare strop rece te încuraja să sari mai sus, să râzi mai tare sau pur și simplu să asculți melodia naturii și să o lași să te calmeze?
Acum te ascunzi sub umbrelă sau acoperiș, așteptând să apară soarele, te uiți atent pe geam cum natura își joacă rolul și savurezi o carte sau un serial în atmosfera liniștită de după. Probabil că te mai avânți, câteodată, într-o plimbare cu bicicleta sau pe jos, de dragul vremurilor trecute și îți permiți ca, din când în când, să mai fii doar un copii. Te-ai întrebat de ce o faci? Ai conștientizat că în realitate, micile obiceiuri își au originea în copilărie?
Dacă nu te regăsești în niciunul dintre scenariile de mai sus, cred că am, totuși, rețeta! Sigur ți s-a întâmplat măcar o dată ca, atunci când treci pe lângă o florărie, parfumerie sau un simplu străin de pe stradă, să fii atras de un miros sau o aromă specifică, care să te ducă cu gândul la o persoană dragă ție. La fel cum poate ți s-a întâmplat să păstrezi o bucată de material doar pentru că poartă încă amintirea unui moment, al unei voci sau priviri calde.
Oricare ar fi împrejurarea, sentimentul e același, de pură nostalgie și poate că în astfel de momente se ascunde, de fapt, frumusețea vieții!
Gustul fericirii
Sunt senzații care nu se explică, ci se simt. Unele dintre ele vin odată cu gusturi ce reușesc, fără prea mult efort, să trezească amintiri sau noi dorințe. Ți s-a întâmplat să guști ceva și, fără să vrei, să fii din nou acolo? Pe o stradă pietruită, într-un loc cu muzică în surdină și miros de vacanță? E uimitor cum uneori nu ai nevoie de fotografii sau bagaje ca să retrăiești o călătorie, ci doar de gustul care ți-a rămas întipărit în suflet.
Dar, poate că cea mai aparte aromă pe care o trezește arta culinară este chiar gustul copilăriei, căci nimic nu provoacă mai multe emoții decât fragmentele pe care ți le amintești din perioada în care râsetele, curiozitatea și joaca dădeau tonul fiecărei zile. Așa se explică de ce încercăm să fim prezenți la mesele în familie, indiferent de distanță, de ce am vrea ca mama să fie lângă noi atunci când preparăm ceva pentru prima dată sau de ce încercăm să păstrăm tradițiile transmise din generație în generație.
Nu trăim mereu printre peisaje desprinse dintr-o carte poștală, dar chiar și în mijlocul zilelor agitate există momente care ne pot aduce aproape de bucurie. Uneori, e suficient un gest mic, o aromă care ne surprinde sau o textură care ne amintește de ceva drag. Nu schimbă totul, dar schimbă ceva în noi.
Sunt persoane care așteaptă diminețile, doar pentru a savura în liniște cafeaua preparată cu multă atenție sau ceaiul preferat. Pentru ele, acele momente sunt pură fericire. Exact cum pentru alte persoane, cina este cea mai importantă masă a zilei. Nu pentru că o savurează în oraș sau în confortul propriei case, ci pentru că este momentul în care se pot bucura împreună cu cei dragi de câteva momente petrecute împreună, povestind.
Putem să continuăm cu argumentele, dar cred că te-am convins! Arta culinară unește oamenii, creează spațiul și atmosfera de siguranță, liniște și acasă. Fericirea, în forma ei cea mai firească, se ascunde adesea în astfel de clipe. În lucruri care nu par mari, dar care te ating exact acolo unde contează.
Fragmente de fericire
Sentimentul de fericire nu vine mereu ca un moment grandios, de ținut minte pentru totdeauna. De cele mai multe ori, apare în fragmente, mici, tăcute, dar suficient de puternice cât să ne schimbe starea sau chiar întreaga zi. O privire înțeleasă fără cuvinte, o plimbare fără destinație, o melodie care începe la radio exact când aveai nevoie să auzi ceva ce nu știai că aștepți.
Ai stat să te gândești la ce îți amintești cu adevărat dintr-o perioadă frumoasă a vieții? Nu sunt mereu marile evenimente, ci acele detalii care păreau neimportante: un drum cunoscut făcut pe jos, conversațiile de seară sau liniștea unei dimineți fără alarmă. Sunt clipe care, deși scurte, se fixează adânc în suflet. Și când revii la ele, realizezi că nu ai fost doar bine. Ai fost, de fapt, fericit.
Poate că nu le-am învățat niciodată să le recunoaștem la timp! De multe ori, ne dăm seama de cât de valoroase au fost abia după ce au trecut, dar adevărul este că fragmentele de fericire nu cer nimic mai mult decât să fim acolo, să ne uităm în jur și să nu trecem prea grăbiți peste momentele mici care ne fac bine.
Și chiar dacă nu toate zilele ne oferă ceva memorabil, fiecare dintre ele ne lasă câte ceva: un gest, o replică, o stare. În final, când le adunăm, toate aceste frânturi alcătuiesc un mozaicul al unei vieți trăite cu sens. Poate că nu perfectă, dar plină de momente care merită simțite din plin.
Oglinda fericirii
În cele din urmă, fericirea nu se caută în lume, ci se recunoaște în propria persoană. Nu prin ceea ce ai, ci prin felul în care apreciezi ceea ce trăiești, cum decizi să fii bun cu cei din jur și să privești cu recunoștință ceea ce ți se întâmplă. Și nu uita, cea mai sinceră oglindă nu este cea din fața ta, ci aceea pe care o reflectezi din interior.
Fericirea are felul ei tainic de a se strecura în viața noastră printr-o aromă, o textură sau un detaliu mărunt care ne oprește din alergare și ne întoarce, măcar pentru o clipă, către noi. E acel moment în care simți că nu-ți lipsește nimic, chiar dacă lumea continuă să fie imperfectă.
